Prima data cand am ajuns la un party Dirty Disco era super frig afara. Stiu ca scapasem de lucrat pe ziua respectiva si aveam nevoie sa ies din zarva sociala pe care mi-o construiesc zilnic. Era la Control, era intr-o zi de marti si era atat de fain sa reascult niste slagare, piese si hit-uri cu care crescusem.
Pe Eugen il cunosc de ceva ani si stiu ca e genul de persoana care e atat de activa social si profesional incat ai crede ca omul asta se hraneste doar cu socializare, arta iar prin Dirty Disco si cu muzica.
Eugen Radescu este profesior universitar la Universitatea din Bucuresti si Universitatea ,,Babes Bolyai” din Cluj, curator de arta, artist, scriitor, co-fondator al Bienalei de Arta Contemporana Bucuresti si lista ar putea continua.
Intr-un fel sau altul l-am privit intotdeauna pe Eugen ca pe un cumul de oameni sau ca un soi de persoana ce reuneste mai multe domenii intr-o singura ,,platforma”. Poate ca nu e de acord cu mine sau poate ca e, dar Eugen este unul dintre putinii ambasadori culturali ai wave-ului de cultura urbana bucuresteana si underground bucurestean.
In contextul de acum cred ca o parte din interesul nostru pentru arta urbana si cultura locala s-a cam diminuat. E nevoie in continuare de un revival sau de o forma de continuitate ce trebuie sustinuta la nivel bucurestean prin toate formele posibile. Asa ca am stat de vorba si cu Eugen Radescu despre cine este el, ce e arta urbana, cum ne plasam cultural vorbind in Bucuresti si ce planuri are in desfasurare la nivel artistic si nu numai.
Andrei Constantinescu: E nevoie in Bucuresti de spatii culturale si hub-uri creative precum cele aparute in ultimii ani? Macaz, Colivia, NOD Maker Space, Carol 53, Manasia Hub?
Eugen Radescu: La Manasia Hub am venit inca de pe la inceput. Gandisem si ceva proiecte la debut, erau pionieri pe zona asta. Lucrurile trebuiau asezate pe un fagas. Locul acesta m-a impulsionat sa-mi dau seama ca Manasia este un spatiu cu foarte mult potential. Sunt cinci ani de la deschidere si deja locul s-a sedimentat foarte ok ca spatiu de loisir, ca spatiu de iesit, dar si ca spatiu cultural.
Constant avem produse artistice aici care se intampla in mod constant, de la piese de teatru la expozitii si pana la tot felul de activitati si proiecte de activism. Daca vorbim de Hub in sine sunt multe entitati care activeaza aici. Avem MozaiQ care sunt ONG pe zona LGBT, avem oamenii care au birourile de design aici, avem birouri de arhitectura, studiouri de productie film si nu numai.
Manasia este un spatiu foarte ok si poate mai important e un loc de care Bucurestiul are nevoie pentru ca aceasta cultura urbana a Capitalei are putine alternative.
As incadra Manasia in zona de cultura urbana underground, cot la cot cu Colivia, Carol 53, NOD Maker Space, Insula 42 si altele.
Cred ca daca te gandesti la spatii culturale bucurestene iti dai seama ca sunt putine, dar iata ca unul dintre ele este Manasia. E o alternativa la cultura mainstream, la cultura de TV si de Facebook.
,,As asocia muzica de la Dirty Disco cu Madeleine a lui Marcel Proust”, Eugen Radescu
Andrei Constantinescu: In ultimii ani tu ai fost unul dintre promoterii undegroundului muzical bucurestean desi backgroundul tau cultural este altul. Tu ai creat Dirty Disco de fapt si ai pornit un revival empatic cu publicul, cum privesti asta?
Eugen Radescu: Imi amintesc ca la inceput, cand hubul avea eventuri si in interior la etaj, in fosta sectie de Politie, puneam manele cu Fiastru si Paiame si lumea se simtea bine. Ne gandeam atunci ce muzica sa punem? Aveam electro peste tot atunci. Hai sa fiu diferit.
Cam asa a inceput treaba asta cu muzica disco, cu acest Dirty Disco, pentru ca eu ma saturasem de atata muzica electro si din zona asta. A fost o optiune personala, ma saturasem de mers in cluburi si parca la un moment dat ascultam aceeasi melodie peste tot.
Si eu si tu si multi altii pe care-i cunosc facem parte din generatia MTV. Eu eram obisnuit sa deschid MTV-ul si sa ascult orice. Era o pleiada de stiluri de la Madona la Guns and Roses.
Aducandu-mi aminte de acea perioada mi-am zis ca merita sa facem un revival de acest gen. Scrisesem un articol in Dilema la un moment dat despre videoclipul ca si performance muzical. Pentru ca videoclipurile, fara doar si poate, sunt niste performanceuri. Muzica pe care o pun eu la Dirty Disco e .. chiar muzica. E facuta altfel in comparatie cu muzica electronica sa zicem. E compusa, gandita si facuta altfel. Daca ai inchis laptopul la un setup de muzica electronica, practic nu mai canti, s-a terminat muzica.
,,A fost pur si simplu o placere nevinovata personala.”, Eugen Radescu
Vorbeam chiar cu un prieten intr-o seara despre clipurile si muzica celor de la ABBA. Pai, acele creatii erau lucrate foarte mult. Daca stai sa descompui acele creatii vei vedea ca exista o intreaga echipa in spate pentru acele creatii, de la regizor, la lumini, la scenografie. O melodie de acel gen, ca a celor de la ABBA, e lucrata, e gandita. Eu nu spun ca muzica electro nu este lucrata intens, dar e diferit.
Plus ca oriunde mergeai inainte dadeai peste tot de muzica electro. Era deja suprasaturatie.
A fost o alegere personala cu muzica de pe Dirty Disco, iar Manasia Hub a fost printre primele locuri unde acest concept al meu a prins viata si a adunat oameni. Puneam atunci muzica cu Dana Berghes, cu Oana Zaharia sau cu Fiastru. Reactia era una super buna pentru ca oamenii rezonau cu acel gen de muzica. Era empatie muzicala la mijloc. Cam asa a inceput Dirty Disco. A fost pur si simplu o placere nevinovata personala. Eu imi doream sa ascult asa muzica in oras.
Andrei Constantinescu: Cum a evoluat Dirty Disco in tot acest timp?
Eugen Radescu: Cred ca m-am dus in diverse directii cu Dirty Disco. Nu am ramas doar in anii 60-70.
Am ajuns si prin anii 2000, am pus si selectii de manele. Am avut muzica de toate tipurile, un fel de world music. Cred ca singurul stil pe care nu l-am pus pana acum la Dirty Disco a fost tocmai .. electro.
Eu am considerat ca ceea ce se aude la Dirty Disco e o muzica ce nu poate sa moara. E ceva ce stie toata lumea, te face sa te simti bine, cunosti si versurile, cred ca-ti da o stare de bine tocmai pentru ca muzica nu te solicita foarte mult. Atunci cand pui electro sau minimal trebuie sa intri si intr-o stare.
As asocia muzica de la Dirty Disco cu Madeleine a lui Marcel Proust. Exact acolo ma duce. Atunci cand asculti o melodie de la Bakara te duce cu gandul la ceva ce sigur ai mai ascultat undeva in viata ta, intr-un context foarte placut, e acolo intiparita undeva. E exact ca Madeleine a lui Proust, te intorci, gusti din ea si iti aduci aminte. E o reexplorare a unei zone muzica trecute si traite.
Andrei Constantinescu: Ce rol joaca muzica romaneasca in Dirty Disco?
Eugen Radescu: Muzica romaneasca folosita de mine este cea usoara, cea din anii 80, dar si muzica asta rom-pop, cum ar fi N&D sau Body and Soul si multi altii. Ideea e ca eu am pus muzica ce mi-a placut mie si altora din jurul meu. Muzica romaneasca folosita a venit si pe niste recomandari venite de la diversi amici sau prieteni. Asa cam adus-o, de exemplu, si pe Aura Urziceanu in playlistul Dirty Disco.
Acum am facut o pasiune pentru Anastasia Lazariuc, care spre deosebire de Aura Urizceanu care e o voce de jazz, este o cantareata de muzica usoara, pop, din Republica Moldova. Are o melodie, preferata mea, se numeste ,,Flori de Liliac” si o pun mereu pe la Dirty Disco in ultima vreme.
M-a uimit ca aceasta piesa a creat asa un soi de hype. Ce e surprinzator este ca mai nimeni nu cunoaste cine este Anastasia Lazariuc, dar iubesc totusi piesa, prinde la oameni. Eu cred ca e si o forma de a ,,deschide niste supape” pentru oameni.
De ce? Pentru ca ajungi la Dirty Disco si auzi piesa lui Anastasia Lazariuc si poate o cauti pe Youtube si vei fi prins intr-o perioada ce a trecut. Pleci de la o singura piesa si treci printr-un calup de alte piese similare si iti dai seama cam cum era perioada respectiva din punct de vedere muzical. E interesant.
E un fel de jurnal muzical si istoric.
Andrei Constantinescu: Pentru studentii tai esti un reper cultural. Asta pentru ca te stiu si de la cursuri, dar si de la party-uri. Te-ai plasat ca un ambassador cultural sub mai multe forme. Cum vezi tu acest lucru?
Eugen Radescu: Atat studentii mei cat si oamenii din arta asculta cu totii muzica. Mie-mi place sa-i numesc intelectualii mondeni, asta chiar daca nu-s ei cine stie ce mari intelectuali. Nici eu nu ma consider unul, dar e zona de oameni carora le place sa si citeasca, dar si sa asculte niste Britney Spears caci nu li se pare nimic extravagant sau urat.
Chiar si atunci cand pun Printesa de Aur toata lumea danseaza. Ce incerc sa spun este ca oamenii au cunostinte muzicale suficiente si stiu ce sa asculte incat sa se simta bine cu prietenii in contextual Dirty Disco. Nu e niciun fel de rusine nici sa asculti manele si sa dansezi pe ele, nici sa asculti Madona sau orice altceva. Apropo, de hipsteri. Poate nu stiati, dar acest termen vine tot din muzica. Hipsterii erau albii care in anii 30 ascultau muzica de negri, adica jazz-ul. Asa erau numiti. Este un termen reinventat de Vice in 1991 intr-un articol. Cu toate acestea ,,hipster” nu are un termen peiorativ. Hipsterul este un om cult care asculta o muzica aparte. Nici nu stiu daca mai exista hipsteri acum. E asa un fel de definitie sociala.
Andrei Constantinescu: Arta si muzica. Cum simti tu ca se imbina aceste doua domenii?
Eugen Radescu: Am repere si exemple de la mari curatori de arta care fac asta, imbina arta cu muzica intr-un fel, sau fac muzica pe langa arta. Pun muzica in spatii in care nu te-ai astepta. Il pot da exemplu pe Zsolt Petranyi, curator la cea de-a doua editie a Bienalei de Arta Contemporana Bucuresti.
El pune muzica, este curator la Kuns Hale din Budapesta si pune muzica acolo. Este alt gen de muzica, alt concept, dar este tot muzica. Pe mine sincer ma plictisesc oamenii care fac o singura chestie.
Eu n-am pretentia ca-s vreun mare DJ, pentru ca nu sunt. Nu le mixez, cum sunt asa le pun. Nu le dau nici fade, nici basul mai sus, in niciun fel, nu alterez. N-am pretentia ca fac muzica. Eu nu fac muzica.
Mie imi place sa cred ca eu creez atmosfera, fac oamenii sa se simta bine si pe o muzica cunoscuta.
Nu mi se pare ca sunt concepte ce se bat in cap. Audienta e cam aceeasi. Sunt oamenii care vin la expozitii, sunt studentii mei care vin la party-uri. Studentii deja ma stiu inainte de ajunge cu ei la cursuri pentru ca ne cunoastem sau ma vad la acest Dirty Disco.
Eu predau, pun si muzica, fac si Bienala de Arta Contemporana, din punctul asta de vedere eu cred ca-s un exemplu bun pentru cei din jurul meu. Sunt un alt om care face niste lucruri si le da posibilitatea altora de a face si ei acele lucruri.
Foto Silviu Răcheriu
Eu sunt de parere ca daca fac un lucru prost vei veni tu si il vei face mai bine. Nu-mi spui ce muzica sa pun sau nu sosesti la expozitia mea daca nu-ti place conceptul. Te duci si faci tu altceva mai bun.
Andrei Constantinescu: Cum privesti Bucurestiul ca un oras unde se fac evenimente culturale, apar artisti care expun, se produc lucrari de arta sau evenimente culturale?
Eugen Radescu: Eu cred ca e doar o curba a lui Gauss. Din pacate sunt cam aceeasi oameni ce inca trag fraiele artei locale si a comunitatii. Nu prea mai ai loc de ei. Ca tanar artist de cele mai multe ori nu ai unde sa te duci si sa expui. Sunt o groaza de personaje care tin de niste posturi de pe care nu-i mai scoti.
Sunt momente de potentialitate in care exista galerii si spatii pentru arta. Dupa aia moare tot pentru ca nu pot fi sustinute si nici macar statul nu le sustine. Sunt revoltat acum de aceste ajutoare date de stat catre marile festivaluri din Romania. Asta este o golanie pe fata. Este sustinut un festival ca Untold la Cluj, dar nu se gasesc bani pentru arta.
Practic statul sustine tot niste companii private care sunt puse acolo doar ca sa faca bani si profit.
Din pacate comunitatile culturale, artistii, curatorii vor sa faca lucruri, dar nu sunt sustinuti. Din pacate viata culturala bucuresteana este aproape moarta si ingropata, nu ai spatii, nu ai proiecte, primarul orasului nu intelege ce inseamna cultura. Tocmai de aceea sunt sustinute acele concerte ieftine si de prost gust din parcul Izvor sau cine mai stie pe unde.
Ministerul Culturii cu acest Guvern PNL, care e doar o varianta mai .. spalata a PSD-ului, sustine companii private care fac anual milioane de euro profit. In actualul context de pandemie cultura locala e aproape moarta. Sunt oameni, artisti care nu au niciun venit, nu au ce manca, e trist si totusi nu sunt sustinuti. Statul nu numai ca nu te ajuta, dar iti pune si bete in roate.
Andrei Constantinescu: Ce ne poti spune despre Bienala de Arta Contemporana si stadiul acestui proiect international organizat, conceptualizat si dezvoltat la Bucuresti impreuna cu Razvan Ion?
Eugen Radescu: Trebuiasa se intample editia a noua anul acesta. Contextul pandemic a setat altfel lucrurile pentru Bienala de Arta Contemporana. Aceasta a fost trecuta in online si am facut-o pe etape. In sensul in care a fost o prima etapa pe online cu diverse conferinte, continuam cu partea discursiva si urmeaza etapa in care va urma expozitia in aprilie la MNAC in 2021 daca conditiile vor permite.
Dar cel mai important este ca editia a zecea in 2022 vom avea prima bienala din lume curatoriata de o inteligenta artificiala, curatoriata de Jarvis. Interviu documentat, realizat si editat de Andrei Constantinescu pentru Manasia Hub.
